Prima tabără, scurtă de două zile, am făcut-o prin 2015 cu o grupă mică. Preșcolarii aveau 3 ani și pentru majoritatea dintre ei, era prima noapte fără părinți.
Vă întrebați cum de i-au lăsat părinții și cum am făcut noi față?
Am să încerc să vă răspund, prin câteva puncte, care sper să vă ajute și pe voi!
- Anxietatea e normală
Consider că este foarte important să înțelegem, că anxietatea, atât a părinților, cât și a copiilor în fața unei experiențe noi, este normală. Cu cât o acceptăm mai repede, cu atât mai productivi devenim în procesul de a gestiona aceste emoții.
E firesc, ca cel mic să nu-și dorească o experiență departe de părinți, oricât de frumos prezentată e. La fel este de înțeles și părintele, care timp de ani e obișnuit ca el să-și învelească copilul înainte de somn, să-l sărute pe frunte, asigurându-se că va avea o noapte liniștită.
În realitate, anxietatea apare în momentul când rupem un cerc obișnuit și creierul nostru nu știe cum să reacționeze la nou. Completează imaginea lipsă cu cele mai mari frici ale noastre.
Fie că este prima tabără, sau deja are o rutină în asta, cu siguranță anxietatea departe de familie nu trece de tot niciodată.
E important să înțelegem că deși sunt pericole atât acasă, cât și în tabără, coordonatorii unei tabere vor face tot posibilul ca cei mici să fie în siguranță.
Ba mai mult, tabăra este mediul potrivit pentru ca elevii să își exerseze independența, să prindă încredere în forțele proprii și să-și crească încrederea de sine.
- Comunicarea părinte-copil-coordonator
Cu cât comunicarea, puntea principală dintre cei trei piloni este mai clară, relația mai transparentă, cu atât mai repede va funcționa parteneriatul dintre ei.
Dragi părinți, cereți toate informațiile de care aveți nevoie și puneți toate întrebările! Aflați cum se va desfășura fiecare zi, ce vor face copiii și cum vor gestiona eventualele momente de tensiune coordonatorii.
Îmi aduc aminte cât de surprins a fost un tătic când i-am povestit DESPRE jocurile din autobuz sau despre cum am discutat cu elevii despre fricile lor și cum i-am ajutat să-și depășească limitele.
E foarte important ca părintele să știe, că nu doar stingem lumina la ora 20:00 și închidem ușa, lăsând copiii să ”doarmă liniștiți”.
Vorbim cu copiii despre emoțiile lor, stăm lângă ei până în momentul când adorm și îi verificăm des pe parcursul nopții. Tocmai de asta e important să știm eventualele obiceiuri pe care le are un copilaș.
- Pregătirea
Un copil oglindește entuziasmul unui părinte. Vă puteți bucura de toată experiența încă dinainte de a porni în tabără, dacă studiați lista cu cele necesare împreună, cumpărați tot ceea ce vă lipsește împreună și chiar faceți bagajul celui mic împreună.
Asta îl va ajuta și de a se organiza mai bine pe viitor. Cu siguranță va știi unde să-și caute periuța de dinți și în ce buzunar găsește șosetele.
Ghetele de munte, rucsacul și pelerina de ploaie vor fi încercate cu mare drag, dacă sunt încărcate și cu emoție pozitivă.
- Exersăm dormitul cu și la prieteni
A lăsa copilul să doarmă la un prieten, poate provoca anxietăți în rândul părinților. La urma urmei, NIMENI nu cunoaște exact rutinele copilului, precum un părinte. Cu toate astea, fericirea e dincolo de zona de confort. Nu am să dezvălui informații noi, când vă spun că pentru stima de sine a unui copil este nevoie în primul rând de încrederea părintelui în el. Prin a-l lăsa și a-l încuraja să trăiască experiențe fără a-i urmări fiecare pas, nu faci altceva decât să-i transmiți că tu ai încredere în el că se va descurca fără tine. Ce dovadă mai mare de iubire necondiționată există?
- Promisiuni deșarte
Atenție! Acest paragraf este mai greu de digerat. De consumat în bucățele mici!
Avem tendința deseori să promitem fel și chip copilului, pentru a ne asigura că este bine emoțional. Adevărul e că deseori, nu facem altceva decât să construim iluzia din capul copilului și crede-mă că atunci când îi pică fisa, suferă mult mai intens, decât dacă încercăm să îi oglindim încă de la început realitatea.
Pentru binele copilului, nu-i promite că veți merge în tabără după el, dacă nu se simte bine. De cele mai multe ori, dacă elevul pornește cu acest gând într-o aventură, va fi nerăbdător să ajungă acolo, doar pentru a te chema mai repede după el și a trece mai repede peste emoțiile neplăcute, cele de a fi departe de tine. În locul promisiunilor, încearcă să-l încurajezi, asigurându-l că ai deplină încredere că va face față cu brio acestei experiențe și că orice se întâmplă cu el, voi, părinții lui veți afla asta de la coordonatori. Asigură-l că educatorii fac totul ca el să fie în siguranță și că în urma primei tabere veți decide participarea la viitoarele experiențe asemănătoare.
- Copilul nu e responsabil de emoțiile tale!
Se întâmplă ca despărțirea de părinte, în cazul primei tabere să fie mai dureroasă pentru părinte. Asta nu ar trebui să-l încarce mai mult pe copil. Evită să repeți des în prezența celui mic cât de dor îți va fi de el sau că abia aștepți să se întoarcă. Deseori aceste proiectări asupra copilului, îl fac să se simtă vinovat pentru că se simte bine în prezența altor persoane sau departe de părinți.
Încearcă să-i spui ”Sunt mândră de tine și am încredere că te vei descurca grozav în tabără!” sau ”Voi aștepta cu nerăbdare să îmi povestești aventurile trăite cu colegii tăi! Le vom scrie/desena împreună în jurnal, la întoarcerea acasă.”
